ZBOR DE DOR

De multe ori ne cuprinde dorul de zbor
Sau poate ne visăm plutind spre Orion
Şi-atunci primim putere şi ne luăm avânt
Şi uităm orice lucru firesc, de pe pământ ...

Sau poate-adesea visăm c-am ajuns acas'
Sau ni se pare că doar o clip-a mai rămas
Dar supărări şi gânduri negre ne ajung
Şi iar ne prăbuşim ... ajungem iarăşi pe pământ...

Aşa au început mulţimile să zboare
Au străbătut planete în drumul lor spre soare
Dar mulţi s-au dat bătuţi, sau poate-au adormit
Visând la ziua mare ce încă n-a venit!...

De ce în zborul nostru sunt încă ne-mpliniri?
Şi de ce lumea asta, ne ţine robi ai firii?
N-am înţeles se pare, că pentru a zbura
Ne trebuie credinţă şi ... nimic altceva!

Dar va veni o zi când vom vrea să plecam
Şi vom dori cu toţii spre stele să zburăm
Vă dau un sfat, prieteni: să-ncepem de acum
Să ne lăsăm de lume şi să pornim la drum!

NEÎNŢELEGERE

De ce plângi
de parcă Pământul întreg plânge
în lacrima ta?
De ce râzi
ca şi când Universul întreg te îmbie a nu mă uita?
De ce taci
când durerea din suflet n-o poţi îndura?
De ce treci peste noaptea ce-ntunecă inima mea?

De ce râzi?
De ce plângi?...
când ar trebui să rabzi!
De ce taci?
De ce treci?
Lăsând veşnicia în urma şi ... pleci?!

MISTERUL NOPŢII

În seara asta, voi merge să văd Carul Mare
Voi încerca să îl observ întâi şi-apoi...
Vreau să-mi găsesc şi un reper în zare ...
Vreau să-l studiez ca să mai uit de noi!

Am străbătut cu gândul multe emisfere
Am văzut Luna, stelele şi Carul Mic
Am încercat de-am dezlegat mistere
Dar ... despre Carul Mare, mai nimic!

Am cercetat atentă orizontul,
Nu mi-a scăpat nimic şi totuşi ...
Nu i-am văzut nici urma şi nici locul
Cred... s-a pierdut pe sine însuşi!

Acum tot cerul este mai sinistru
Nici stelele nu mai scânteie-aşa intens
S-a stins lumina ce scălda imensul
Şi poate ... şi Pământul s-a oprit din mers! ...

Dar în abis, o boabă de mister se-arată parcă
O văd din ce în ce mai clar şi mai intens
Şi Cerul tot se-aprinde dintr-o dată!
E El, eşti Tu, sunt Eu... visez?!

11:00 PM

În fiecare zi, trecem nepăsători
Şi nu vedem câtă nevoie e de noi
Pământul geme sub propria-i povară
Iar noi, parc-am uitat că în curând se face seară!

E-atâta nevoie de inimi care plâng
Azi, e mai mare nevoia ca oricând
Ne lipsesc parcă, acei oameni puternici
Pescarii, păstorii şi oamenii vrednici! ...

Azi, este clipa schimbării
Şi totuşi se lasă loc întrebării:
"Sunt înca suflete care căuta zarea,
Eşti pregătit să-ţi alungi nepăsarea?"

Azi, se mai face încă apel
Mâine poate, nu va mai fi la fel
Doar astăzi mai este şi ceasul va bate
Grăbeşte, se-apropie miezul de noapte!...

ÎMPOTRIVIRE ŞI DESTIN

Acum e primăvară iar
Copacii din nou înfloresc
Şi-aş vrea să-ţi fie ca un dar
Sărutul meu şi-un "Te iubesc!"

Căci iarna grea şi mofturoasă
S-a dus şi ne-a uitat iubind
Lăsând în suflete fereastră
Şi vise... altui anotimp

Iată, din nou e soare şi e bine
Căldura de-acum a venit
Iar eu te am şi tu pe mine
Căci ne iubim cum n-am gândit!

Dar primăvara-i trecătoare
Şi ea se uită într-o zi
Însă iubirea e prea mare
S-o poată-un anotimp opri!

Şi alte primăveri vor trece
Şi alte ierni se vor topi
Când fără mine tu vei merge
Şi despărţiţi noi doi vom fi!

Şi raţiunea mea de-a fi
N-o voi mai înţelege
Căci fără tine a trăi
Îmi va fi chin dar LEGE!

SPUNE-MI...

Prin copaci şi prin flori
Prin cer şi prin sori
Prin ape şi zare
Răzbate-o-ntrebare:
Am cătat şi-am aflat, viaţa mea necurmat ...
Dar din viaţ-am cules ce era mai ales?

Din iubire şi dor
Din tristeţe şi-amor
Din izbândă şi chin
Din preludiu de "vin"
Iată viaţa mea toată!
Inima preschimbată
Şi iubirea curată?

Am răspuns ce-am auzit,
Am primit ce-ai primit
Şi mă-ntreb, de-nţeles! ... am găsit ce-i ales?

Mi-e atât de greu azi
Să mă pierd printre brazi
Şi cu gândul la bine să mă-ntorc iar in mine
Şi să văd înăuntru numai chin şi amar
De ce oare să îndur atâta calvar?

Căci mi-e sufletul greu
Şi-n inimă am o povară
Mi-e viaţa de grele ruşini o urseală
De ce Doamne, eu şi tocmai eu
A trebuit să fiu cu sufletul atât de greu?

POVESTEA POETULUI

Afara ninge ne-ncetat
Văzduhu-şi cerne norii
Iar casele ce-au înnoptat
Se-ascund în umbra văii.

Lumina lunii-aruncă stele
Pe neaua îngheţată
În sobă ard două surcele
Şi vatra-i luminată

E linişte deplin-afară
Iar casa-i adormită
Pe masa mare-o călimară
Stă tristă şi tăcută!

Şi lângă ea, poetul scrie
Cu pana înmuiată
Şi stă căzut în reverie
Visându-şi viaţa toată!

Iar vântul scârţâie-ntre geamuri
Doineşte-ncetişor
Poetul stă căzut pe gânduri
Şi plânge-ncet de dor!

Şi lasă penelul din mână
Plângând amar mereu
Cuvinte fără sens îngână!
Poetul trist, sunt EU!

RUGĂCIUNE

Acum, spre Dumnezeu îmî înalţ gândul
Spre Cel ce ne-a făcut pe noi şi a făcut pământul
Şi-l rog cu lacrimi multe, curgând pe obraz
Să ne mai ierte păcatele de ieri şi azi!

Vina ce-apasă pe suflet ni-e mare
Doamne, venim azi să îţi cerem iertare
Spală-ne Tu vina păcatelor grele
Spală-ne Tu şi ... uită de ele!

Prea des am călcat jurămintele sfinte
Prea mult am neglijat duioasele cuvine:
"Iubiţi-vă unii pe alţii, ca Mine"
Urându-i pe ei, Te-am răstignit pe Tine!

Doamne-mpreună, cu toţii ne cerem iertare
Revarsă şi azi divina-ndurare
Şi zi ca pe timpuri: "Să nu vină seara
şi-n sufletul vostru să zacă-ntinarea!"

De mâine, am vrea să schimbăm caractere!
Începem de azi! Trimite putere!

REALITATE

Am încercat să scriu
Dar n-am putut
Am vrut să râd, dar m-a durut
Am vrut să cânt, dar la-nceput
Am vrut să plâng, bietul pământ!

Am vrut să-l laud
Mi-era greu
Am vrut să caut drumul meu
Am vrut să sufăr pentru el
Am vrut, dar n-am putut defel...

Am vrut să-l mustru de o parte
Am vrut sa fac ziuă din noapte
Îmi pare rău, dar n-am putut
Deşi e-o boabă doar, de lut

Pământul ce se-ndreaptă spre niciunde
Pământul, ah, pământul ce se-ascunde
la umbra falnicelor bolţi
E doar pământ..., nebuni şi hoţi...

Ieri mi-a fost greu să spun ceva
Azi prind curaj şi spun realitatea
Mâine va fi o parte "ieri" şi-o parte "azi"
Va fi amestec: fericire şi necaz!

MĂRTURISIRE

Bătrân pribeag ce baţi în fiecare zi la uşă
Aştepţi un semn, doar o chemare,
Dar nimeni, nimeni nu vrea să-ţi răspundă! ...

De ce atâta ură, de ce atâta "EU"
Şi lumea asta moartă e ... fără Dumnezeu

În fiecare zi păşeşti prin locuri pustiite
Ei nu te văd şi nu te-aud, Părinte.

Dar oare nu sunt eu cel ce n-aude?
Şi oare nu sunt eu cel care nu răspunde?

O! nu, nu pot fi eu atât de răzvrătit
Te ştiu atât de blând şi ştiu cât m-ai iubit!

Chiar de-am fost eu, deşi poate n-am vrut
Ajută-mă de azi, să chem, să cer, ... s-ascult!

LUNA

Într-o zi, te-am văzut alergând printre flori de cireş
Mi-ai zâmbit şi mi-ai spus că-ţi doreşti
Să zburăm pân' la stele să-mi faci o cunună
Mi-ai întins tremurând, chemătoarea ta mână!

Amândoi am pornit către 'naltele sfere
Şi luam împreună lumina din stele
Durerile noastre se făcuseră flori
Uitarăm cu totul de griji, supărări!

Ne priveam surâzând şi porneam spre departe
Nu stiam dacă-i zi, nu stiam când e noapte
Timpul trecea iar noi hoinăream visători
Făuream amintiri în drum spre albastrele zări...

Culegeai cu o mână o parte din stele
În cealaltă ţineai visele mele
Le-ai împletetit pe rând, una câte una
Pân' din lumina lor, se conturase Luna

Era cadoul tău pentru inima mea
Şi-n fiecare noapte luna răsărea
Căci se născuse din dragoste şi dor
Atunci, demult, odată cu ... primul nostru zbor!

MEMORIALUL DURERII

Aţi auzit cumva de-un om Iisus?
Sau poate ştiţi unde s-a dus ...
Ieri, am vorbit şi parcă se-aştepta
Să plece azi de-aici dar, nu din vina Sa

Mi-a pomenit ceva despre-nviere
A amintit şi despre un mormânt
Şi mi-a mai spus că deşi doare
Va fi de un amic vândut!

Am vrut să Îl întreb mai multe,
Dar nu mi-a zis decât atât:
"Prietene, nu sta pe gânduri, du-te
Şi spune lumii ce-ai văzut!"

De ieri Îl caut ne-ncetat
Dar nu Îl mai găsesc
Poate e iar la predicat
Să ştiţi: mulţimile-L iubesc!

Dar cred că L-am zărit
Văd mare gloată, mult norod
M-apropii, da, L-am zărit
...
Nu pot să cred ceea ce văd!

Este Iisus, amicul meu tăcut
E-n faţa mea, ... de nerecunoscut
O cruce mare-n spate ei i-au pus
Nu ştiu de ce Îl bat, nu văd ca e Iisus?

Parcă ar plânge, e atât de-ngândurat
Ocara este grea, prea grea de suportat
M-am hotărât să-l strig, să mă privească
E-atât de blând, de ce vor să-l lovească?!

Am început să plâng căci Îl duceau la moarte
Afară era frig şi se făcuse noapte
Doar un ecou mai auzeam, atât:
"Prietene, nu sta pe gânduri, du-te
Şi spune lumii ce-ai văzut!"

STRĂINII

Stau tristă şi visez, cu gândul dus
la noi ...
La amândoi cu gândul dus sunt eu
Şi parcă din visări de catifea
Mi se croieşte toată viaţa ...

Suspin căci deapăn amintiri ce dor!

Şi dintr-o dată te iveşti ...
Din noaptea amintirii vii să mă dezlegi!

Şi mâna mea în mâna ta o pun
Şi mintea, inima, din nou îmi spun
Că ai venit să-mi alungi noaptea grea
Şi să renaşti în mine, amintirea ta

Dar mintea mea şi inima-i haină
Degeaba mă căiesc şi cer lumină!...

Căci plângem amândoi pustii şi singuri
ca doi străini călătorim pe drum.
În urma noastră nu rămâne
Nici praful aşezat, pe caldarâm!

SCRISOARE

Sunt liberă, dar gândul mi-e totuşi supus
Privesc în fiecare zi cu ochii spre apus
...
Mi-e dor de primăvară şi de crini
Mi-e dor de tine şi de ochi-ţi lini!

Aş vrea să te cunosc mai bine
Pe tine, suflet nobil de copil!
Rămâi pe veşnicie lângă mine
Să mă topesc pe-altarul tău;... deplin!


Căci fără tine, viaţa mi-e pustie
Şi fără tine, să trăiesc n-aş sti
Te rog, te rog acum fierbinte
Învaţă-mă să uit a-mbătrâni!

REVERIE

Aud în depărtare-un greier
Cântând netulburat
E cald şi noaptea lungă abia s-a arătat
Privind afară, pe fereastră
Zăresc cea mai măreaţă astră
E luna ce apare, s-a ivit
E luna somnoroasă.

Sclipiri de stele, cânt de cer
M-acoperă încet
Şi-ncep să scriu puţin câte puţin
Ceea ce simt.
Mă simt aproape liberă, supusă totodată
Da, liberă deoarece... nu-mi va cere socoată
Chiar nimeni şi nimic în astă lume
Deşi speram cândva să fiu şi printre "nume"

Sunt singură şi vântul cald a început să bată
Adorm parcă mai liberă ca niciodată
Căci din vise-mi făuresc o coroană
Ca să pot sa te uit, pustie toamnă
...

Toamnă grea a sufletului meu
Dezleagă-mi din vraja grea gândul
Să pot să păstrez legământul
Ce-şi spune tăcând ... tot cuvântul!

(NE)FERICIRE

Florile speranţei în suflet ne răsar
Oglinzile sufletului azi, mai limpezi par
Răsăritul de soare îl vedem mai clar

Muzica cerului, e făcută pentru noi
Iar stelele risipesc într-o clipă, negura din nori

Blândeţea, -nţelegerea şi calmul răsar
Enigmele mari ale lumii dispar
Senine şi limpezi simţiri ne cuprind
Trăim fericirea şi viaţa din plin!

Freamătul inimii se preface în cânt
Raze-aurii în suflet pătrund
Inimi prietene-mpreună simt
E ceas de etern ce inundă în gând

Noi, le primim cu braţele deschise
Dram de noroc şi... pierdutele vise ...

PRIMĂVARA ŞI NOI

Iată, din nou a venit primăvara,
Totul de-acum revine la viaţă
A sosit să ne-ncălzească zarea
Dar în noi, sufletul îngheaţă.

Acum pomii-nfloresc în livadă,
Păsărelele graiul şi-l spun
Numai în noi, primăvar-ar vrea să se piardă
Şi pe noi doi ne-ocoleşte de-acum ...

E bine pe-afară, natura învie
Doar noi, trecem reci şi pătrunşi de îngheţ
Ne spunem cuvinte ce astăzi sau mâine
Vor fi doar o umbră a iernii de veci!

SPERANŢE DE CRĂCIUN

Trece vremea... zboară timpul grăbit
Este seară din nou şi tu tot n-ai venit.
Prin zăpadă, urmele paşilor tăi,
Mi-amintesc de iubirea de ieri ... dintre noi.

Felinarele ard în casele mici, încălzite,
Privesc pe fereastră şi văd străzi părăsite
Ninge uşor, cu fulgi mici ca făina.
Totul e alb, pe cer scânteie luna.

E-o linişte mare peste tot, pe pământ,
Rareori se aude un glas viu de vânt.
Printre brazii înalţi se zăresc lumânări
Sunt stelele nopţii, veghind depărtări.

Mă cuprinde încet o stare de bine
Totul e minunat, totu-ncepe de mâine
Fiindcă tu mi-ai promis că doar o noapte va fi
Şi mâine, în zori, prin nămeţi vei veni ...

Acum... voi adormi visându-te că vii
Imaginându-te cum baţi la poarta inimii
...
Atât de dor mi-a fost de mângâierea ta
Şi iarna asta sfântă, nu o voi mai uita!

INTOARCERE INTERZISĂ!

Chiar dacă ... mi-e dor
Nu pot să fac decât să stau, s-aştept, să sper...
Călătorind cu gândul prin tainicul mister

Dacă aştept, dacă visez şi dacă îmi doresc
universul de dincolo de mine să îl cuceresc,
Aripa, zborul, dorinţa ... se frâng
Şi-odată cu mine-amintirile plâng!

Şi chiar de te-aş găsi,
Lumea-n care trăieşti ar fi atât de străină de mine
Încât nici ecoul strigătului meu, n-ar răsuna în tine!

Ştiu că eu te-am trimis să rătăceşti acolo... departe
Şi oricât aş dori să te-aduc înapoi, nu se poate!

Iartă-mă, uită-mă, izgoneşte-mi iubirea!
Numai aşa, vei putea regăsi FERICIREA!

ADEVĂRUL DESPRE MINCIUNI

Minciunile ...
Cuvinte uşoare, spuse în grabă
Care-apoi dor,
Se prefac în păcate şi chinuie sufletul ...
Minciunile
Uneori atât de sincere încât le crezi
Pătrund în inimă
Şi rămân acolo până când
Adevărul devine eroare ...

Minciunile...
Arta oamenilor "pricepuţi"
Care ştiu să se-ascundă
sub priviri calde sau chiar lacrimi,

Minciunile...
Cu care te-ai obişnuit atât de mult
încât trebuie să le auzi mereu
Minciunile...
Adevăruri trucate şi vorbe în vânt
Se cuibaresc în suflet şi îl fac ... mormânt!

Minciuni cu iz de dragoste, plecaţi!
Doar trandafirii albi sunt cei adevăraţi!

LUPTA DIN TINE

Ce e omul?
Mai nimic!
Crezându-se de multe ori puternic
Un fulg
Adesea ţintuit la pământ
Contrariat de viaţă, de moarte, de Cuvânt...

Ce e omul?
Un simplu muritor
Ce plânge dar speră şi se vede-nvingător
Un om,
E un câmp de luptă
Între Ură şi Iubire
Între Profan şi Nemurire! ...

NEMURIRE PRIN MOARTE

Nespusă fericire ce-mi clocoteai cândva în suflet...
Te pierd acum pentru totdeauna
Singură, în carapacea uitării
Vreau să mă ascund de ochii tăi!
Dulce imbold plin de avânt
Ce mă purtai mereu prin vise
Ai uitat să-ntrebi de e loc în suflet pentru tine!
Am învaţat de-acum, că uneori şi a visa e interzis!

De-atâtea ori, am implorat lumină
Mi-am rezemat fruntea de zâmbetul tău imaginat
Acum, te las, pentru că doar cu lacrimi de adio
vrei să-mi stâmperi setea...

Pe ce altar mă voi topi de-acum?
Şi ce aş mai putea să-ţi cer?
Nimic, decât să mă înveţi să trăiesc fără tine!
Adio clipe, secunde, minute, ore, zile...
De azi, timpul se măsoara pentru mine
Doar în Prezent!
Trecutul îmi zdrobeşte zborul, viitorul... îmi spulberă visul ...

Voi muri de acum,
Dar măcar ştiu că voi muri în chip demn
Conştientizând adevărul pe care l-am minţit atâta timp!
Lacrimile care-au curs, vor mai curge
Dar ce contează pentru tine
o lacrimă în plus?!

Iartă-mi nesăbuinţa de-a vrea să gust
măcar un pic din cupa fericirii
Polenul e doar pentru învingătorii
care admiră necuprinsul
Eu nu mă număr printre ei ...
sunt doar un drum, cu sens unic
şi ale cărui povârnişuri s-au oprit la răscrucea întrebărilor!

Prin această oprire însă, pot să privesc lumea
altfel
Să văd ca uneori şansa trece pe lângă noi
Fără s-o observăm măcar
Şansa mea, e ... propria-mi viaţă
Şi-atâta timp cât voi trai
Voi fi fericită gustând fiecare clipă a ...
NEMURIRII PREZENTE!

PASTEL

A mai trecut un anotimp

şi altul stă să vină
De când iubirea ne-a unit
Şi inima ni-i plină

La viaţă totul s-a trezit
Natura ne veghează
şi soarele e ameţit
iar norii... delirează...

Copacii mari, cu crengi de vis
Îşi clatină coroana
Şi cerul parcă s-a deschis
Să ne lumine calea

Şi pas cu pas ne îndreptăm
Spre vara mult visată
Iar frigul iernii îl uităm
Spunând "A fost odată..."

AMINTIRI DE DEMULT

Era o seară răcoroasă de toamnă
Ploaia bătea în geamul camerei albastre ...
Vântul sufla cu putere pe stradă
Inima-mi rece visa iar la astre...

Mă cuprinse încet o moleşeală de moarte
Totul în jur părea palid şi şters, fără sens
Între timp, afară se făcuse noapte
Ceasornicul vechi se oprise din mers...

Auzeam glas de înger cum cheamă copiii
Să le spună poveşti c-apoi să adoarmă
Umbrele nopţii făceau loc luminii
Întunericul inimii mele să piară...

Din când in când mai răsfoiam o carte
Apoi stăteam şi-mi aminteam ceva
Şi ... parc-aud şi-acum în noapte
Acelaşi glas ... şoptirea ta!...

PLÂNGE CERUL

Plouă...
Şi de obicei, ploaia mă inspiră
Să scriu, să creiez
Făuresc imagini ale unei iubiri pierdute,
O iluzie spulberată-n spumele ploii ...

Întrebări, gânduri, bucurii, supărări!...
Năluca unui Făt-Frumos
Mă însoţeşte pretutindeni
Iar visul că zbor spre înalt
E aproape!

E noapte
Şi noaptea încep să plâng la gândul că ... sunt singură
Ascund printre gene o ultimă lacrimă ce stă să cadă
Iubesc cu o iubire veşnică
Trăiesc iubind veşnic
...

E târziu
Melancolia mă cuprinde
Şi adorm imaginându-te venind printre stropii de ploaie
Mintea mi-e rece, inima caldă
Ploaia, imaginea chipului tău o destramă ...

OCTOMBRIE

E anotimpul viselor uitate,
E toamna-n sufletul pribeag
Totu-i pustiu si... de departe
Se-aud soptiri ce ma atrag

Culorile sunt pale peste tot
Simtirile imi amortesc de-acum
As vrea sa uit, as vrea sa pot...
De ce mereu m-opresc din drum?

E toamna sufletului gri
De peste tot din departari
Se-aud soptiri, se-aud chemari
De ce-ai plecat, de ce nu vii?

De parca ieri ai fi plecat
Si parca totusi esti aici
Ai fost al meu, dar ce pacat
Ca te-am pierdut si nu existi!

Ah, toamna asta ma deprima
Totu-i pustiu si uniform
As vrea de-acum sa stau in tihna
Sa meditez ... si-apoi ... sa dorm ...

NOSTALGIE

De-atatea ori
Ti-am cautat privirea printre vorbe soptite
De-atatea ori te-am visat surazand
Mi-e dor si ma doare
Iar viata ma minte
Prezentul e mut, trecutul e-n gand...

De-atatea ori
Am vrut sa-ti alerg inainte
Sa te strig, sa te chem, sa-mi raspunzi
...
E cald si mi-e sete
De-a inimii mele pereche
Nu vrei sa-mi raspunzi... nu poti sa m-auzi

Te strig pentru ultima data
De-acum inainte vreau sa te uit

Inchid incet ochii si inima-mi simte
Un dor nepatruns de durut
...
E noapte ... si-n mine
Renaste dorinta de tine!...

DE M-AI FI INTELES...

Ce inseamna pentru tine ... o lacrima?
Poate fi de durere sau tristete
De fericire sau de frumusete
Dar lacrima de ieri, cum o gasesti?
...
E plina de durere! Uitarea s-o platesti!


Ce-nseamna pentru tine un zambet?
Poate fi prefacut sau siret
Poate fi sincer sau poate fi drept
Zambetul cel trecator, ce-a fost ieri,
Cum l-ai gasit? e sincer sau poarta-n el dureri?

Dac-ai fi invatat cum plang
cum rad...
cum tac si ascult,
Ai fi inteles atunci, cat de mult m-a durut!