În fiecare zi, trecem nepăsători
Şi nu vedem câtă nevoie e de noi
Pământul geme sub propria-i povară
Iar noi, parc-am uitat că în curând se face seară!
E-atâta nevoie de inimi care plâng
Azi, e mai mare nevoia ca oricând
Ne lipsesc parcă, acei oameni puternici
Pescarii, păstorii şi oamenii vrednici! ...
Azi, este clipa schimbării
Şi totuşi se lasă loc întrebării:
"Sunt înca suflete care căuta zarea,
Eşti pregătit să-ţi alungi nepăsarea?"
Azi, se mai face încă apel
Mâine poate, nu va mai fi la fel
Doar astăzi mai este şi ceasul va bate
Grăbeşte, se-apropie miezul de noapte!...
cat de profund ai atins un adevar uitat
RăspundețiȘtergere>Ne lipsesc parcă, acei oameni puternici
Pescarii, păstorii şi oamenii vrednici! ...>
bless u