REVERIE

Aud în depărtare-un greier
Cântând netulburat
E cald şi noaptea lungă abia s-a arătat
Privind afară, pe fereastră
Zăresc cea mai măreaţă astră
E luna ce apare, s-a ivit
E luna somnoroasă.

Sclipiri de stele, cânt de cer
M-acoperă încet
Şi-ncep să scriu puţin câte puţin
Ceea ce simt.
Mă simt aproape liberă, supusă totodată
Da, liberă deoarece... nu-mi va cere socoată
Chiar nimeni şi nimic în astă lume
Deşi speram cândva să fiu şi printre "nume"

Sunt singură şi vântul cald a început să bată
Adorm parcă mai liberă ca niciodată
Căci din vise-mi făuresc o coroană
Ca să pot sa te uit, pustie toamnă
...

Toamnă grea a sufletului meu
Dezleagă-mi din vraja grea gândul
Să pot să păstrez legământul
Ce-şi spune tăcând ... tot cuvântul!