Trece vremea... zboară timpul grăbit
Este seară din nou şi tu tot n-ai venit.
Prin zăpadă, urmele paşilor tăi,
Mi-amintesc de iubirea de ieri ... dintre noi.
Felinarele ard în casele mici, încălzite,
Privesc pe fereastră şi văd străzi părăsite
Ninge uşor, cu fulgi mici ca făina.
Totul e alb, pe cer scânteie luna.
E-o linişte mare peste tot, pe pământ,
Rareori se aude un glas viu de vânt.
Printre brazii înalţi se zăresc lumânări
Sunt stelele nopţii, veghind depărtări.
Mă cuprinde încet o stare de bine
Totul e minunat, totu-ncepe de mâine
Fiindcă tu mi-ai promis că doar o noapte va fi
Şi mâine, în zori, prin nămeţi vei veni ...
Acum... voi adormi visându-te că vii
Imaginându-te cum baţi la poarta inimii
...
Atât de dor mi-a fost de mângâierea ta
Şi iarna asta sfântă, nu o voi mai uita!
...Printre brazii inalti se zaresc lumanari
RăspundețiȘtergereSunt stelele noptii, veghind departari...Totul e minunat, totu-ncepe de maine.... ce superb....! am descoperit ca intre poezie si pictura exista o reala si o adevarata relatie..cu putina imaginatie...poti sa auzi si o melodie...