Afara ninge ne-ncetat
Văzduhu-şi cerne norii
Iar casele ce-au înnoptat
Se-ascund în umbra văii.
Lumina lunii-aruncă stele
Pe neaua îngheţată
În sobă ard două surcele
Şi vatra-i luminată
E linişte deplin-afară
Iar casa-i adormită
Pe masa mare-o călimară
Stă tristă şi tăcută!
Şi lângă ea, poetul scrie
Cu pana înmuiată
Şi stă căzut în reverie
Visându-şi viaţa toată!
Iar vântul scârţâie-ntre geamuri
Doineşte-ncetişor
Poetul stă căzut pe gânduri
Şi plânge-ncet de dor!
Şi lasă penelul din mână
Plângând amar mereu
Cuvinte fără sens îngână!
Poetul trist, sunt EU!
...sunt placut impresionat de gandurile transmise in poeziile tale,felicitari tie si multumiri CELUI DE SUS pentru darul pe care l-ai primit...
RăspundețiȘtergere